Privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare
Privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare s-a făcut corect, cu respectarea tuturor legilor și normelor în vigoare. Mai mult, exact aceeași metodă a fost folosită pentru TOATE societățile privatizate în perioada 1994-2008.
În mod concret, în perioada de început a procesului de privatizare în România, pentru stabilirea valorii patrimoniale a societăților comerciale cu capital de stat ce urmau să fie privatizate, a fost emisă Hotărârea de Guvern 500. (Hotărârea stabilea un mod de evaluare administrativă a patrimoniului, pornind de la situația contabilă a societății. În funcție de valoarea societății, calculată potrivit hotărârii, se stabilea prețul de pornire al pachetului de acțiuni, care se putea efectiv vinde la un preț mai mare sau mai mic decât prețul de pornire. Legea prevedea că nu există un preț minim de vânzare al pachetului de acțiuni.)
Privatizarea ICA a fost făcută de Agenția Domeniilor Statului. Decizia privatizării Institutului a fost luată, așa cum arată și Regulamentul de Organizare și Funcționare al Agenției, de către un întreg colectiv – Consiliul de Administrație și a fost avizată de directori. Peste 20 de persoane au analizat oportunitatea privatizării și apoi au decis că varianta cea mai bună pentru salvarea Institutului este privatizarea.
Același lucru l-a făcut ADS, în mod identic, și pentru alte 39 de societăți. Din totalul de 40 de societăți comerciale privatizate (vezi mai jos foto-documentul) în aceeași perioadă, de aceeași Agenție a Domeniilor Statului, urmând aceeași procedură, respectând aceeași lege, UNA SINGURĂ a fost anchetată – privatizarea ICA.
Mai mult, este fundamental de înțeles faptul că în perioada 1994-2008, toate instituțiile publice implicate în procesul de privatizare (ADS, APAPS, OPSPI, Ministere de resort – sănătate, turism, transporturi etc.) au stabilit prețul de pornire al pachetelor de acțiuni prin raportare la H.G.500/1994.
Aceste lucruri au fost invocate de-a lungul procesului în dosarul privatizării ICA, dar au fost IGNORATE. Mai multe plângeri au fost depuse la DNA în legătură cu această dublă măsură – contradicția existentă între cele 2 soluții – de trimitere în judecată în cazul ICA și de neîncepere a urmăririi penale pentru celelalte societăți, în condițiile în care în ambele situații este vorba despre aplicarea a exact aceleiași legislații, acelorași principii și proceduri.
Plângere:
Răspuns:
Plângere:
Note scrise:
Un lucru important s-a întâmplat în faza de apel a procesului, cu intenția de a fi pe deplin lămurită această situație. Instanței i s-a cerut să fie sesizată Înalta Curte de Casație si Justiție, pentru a lămuri felul în care trebuia aplicată legislația. Instanța de la Curtea de Apel A RESPINS însă această cerere. Cu alte cuvinte, instanța a refuzat clarificarea pe care doar ICCJ o putea aduce în această speță.
Denunț:
Dorința de a îngropa problema majoră pe care o avea instanța, aceea că NU DOAR ICA a fost privatizată prin această metodă, ci TOATE societățile privatizate în perioada repectivă, dar doar una era anchetată, s-a concretizat prin “dispariția” (vezi răspunsul AVAS) de la dosar a 40 de volume care conțineau exact datele trimise de ADS în legătură cu celelalte privatizări. Degeaba au depus inculpații în faza de apel cereri (vezi cererea lui Dan Voiculescu) prin care să fie luate în calcul acele 40 de volume. Cererile au fost respinse (vezi încheierea ședinței de judecată din 04.08.2014) susținându-se ideea că acele date NU AR FI RELEVANTE.
Cum e posibil așadar că deși privatizarea ICA s-a făcut transparent, cu respectarea legilor și normelor în vigoare, deși TOATE privatizările din acea perioada s-au făcut după aceleași norme și reguli, doar pentru ICA metoda prin care s-a făcut privatizarea să fie greșită?
Institutul de Cercetări Alimentare a fost, de fapt, salvat prin această privatizare. Societatea avea la momentul privatizării datorii semnificative, angajații nu își primiseră salariile de luni de zile, clădirile erau în paragină, iar activitatea de cercetare era ca și inexistentă.
Institutul înainte de privatizare:
După privatizare, datoriile au fost plătite, respectându-se astfel angajamentul luat în momentul privatizării, angajații și-au primit salariile și, extrem de important, institutul s-a dezvoltat și functionează și în acest moment ca unul dintre cele mai importante institute de cercetare din România.
Institutul după privatizare:
