În 10 februarie 2016 Grupul de Investigații Politice a dezvăluit faptul că în timp ce judeca Dosarul ICA a primit bani de la Ministerul Agriculturii, care era parte în proces. În 19 februarie 2016, încercând să se disculpe, Camelia Bogdan a afirmat o serie de lucruri neadevărate:

1. Judecătoarea Camelia Bogdan se apără de acuzația de incompatibilitate invocând o hârtie emisă special pentru ea de un alt subordonat al generalului Coldea, fostul șef al ANI, Horia Georgescu, aflat la acea dată în arest la domiciliu pentru fapte de corupție.

2. Judecătoarea Camelia Bogdan minte când susține: „nu am încasat drept remuneraţie pentru prestaţia mea ca lector sub nicio formă, nicio sumă de bani de la vreo parte din dosarul ICA”. În timp ce judeca Dosarul ICA, judecătoarea Camelia Bogdan a primit 10.000 de lei de la Ministerul Agriculturii, parte implicată în dosar și a petrecut un sejur de două săptămâni la Poiana Brașov pe banii aceluiași minister.

3. Camelia Bogdan minte când spune că „banii cu care am fost remunerată pentru activitatea mea de lector nu provin de la Ministerul Agriculturii dintr-un împrumut contractat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, cu Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare”. Conform unui document al Băncii Mondiale (vezi documentul atașat) reiese clar că proiectul CESAR a fost implementat de Ministerul Agriculturii. În plus, banii au fost primiți de Ministerul Agriculturii de la BIRD, așa cum o demonstrează chiar documentele de pe site-ul oficial al programului CESAR, www.makis.ro: „Guvernul României prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale („MADR”) a primit de la BIRD Împrumutul nr. 4875-RO pentru implementarea Proiectului Completarea sprijinului financiar acordat de UE pentru restructurarea agriculturii în România (CESAR)” (vezi documentul atașat).

4. Judecătoarea Camelia Bogdan încearcă să ascundă faptul că a primit bani de la partea vătămată, Ministerul Agriculturii, în spatele relației sale cu un intermediar, firma de consultanță contractată de minister pentru organizarea cursurilor. Este ca și cum un angajat ar susține că nu este plătit de angajatorul său, ci de contabila care i-a înmânat banii.